Realizarea siguranței navigației cu mijloace costiere datează încă din antichitate, când navele care se deplasau de-a lungul coastelor aveau nevoie de o serie de repere de zi și de noapte care să le dea indicații asupra poziției lor și să le ofere posibilitatea orientării pe mare.
Cele mai importante dintre aceste mijloace costiere sunt farurile, denumire căpătată după numele insulei Pharo din Golful Alexandria, pe care în anul 283 î.Hr. s-a înălțat cea mai veche și impunătoare construcție de acest gen pusă în slujba navigatorilor.
Potrivit documentelor puse la dispoziție, pentru AGERPRES, de reprezentanții Direcției Hidrografice Maritime Constanța, primul far de pe țărmul românesc al Mării Negre — Farul Genovez, amplasat pe faleza din zona peninsulară a municipiului Constanța, între Cazino și Comandamentul Marinei Militare Române, a fost construit în jurul anului 1300 de către negustorii și corăbierii genovezi. Numele de astăzi al farului este ca un omagiu adus acestor negustori care au pus bazele unui comerț maritim puternic în regiune, în perioada secolului al XIII-a.
În timpul stăpânirii Imperiului Otoman, între anii 1858 — 1860, micul far din lemn a fost refăcut de o societate de construcții din Anglia, firmă care a executat calea ferată pe ruta Constanța — Cernavodă și noul port al Constanței.
Farul Genovez a fost construit din piatră nefasonată, fiind placat la exterior cu dale din rocă albă, calcaroasă, șlefuite și tăiate paralelipipedic. Baza farului, înaltă de 2,5 metri, este sub formă de hexagon, deasupra acesteia fiind un corp sub forma unui octogon regulat înalt de circa 8 metri, având în vârf o cupolă metalică. Deasupra intrării în far este sculptată o corabie cu pânze, orientată cu bordul spre dreapta.
Farul a funcționat până în anul 1913, ultima sa restaurare fiind făcută în 1948.
Din anul 1955, Farul Genovez a fost declarat monument de arhitectură și reprezintă un obiectiv turistic de sporit interes. El nu poate fi vizitat decât din exterior.
Un al doilea far istoric al municipiului Constanța este Farul Carol I, construit în 1903 la extremitatea digului mare din partea estică a Portului Constanța, lângă actualul terminal unde acostează navele turistice pentru pasageri.
Turnul farului este din granit, cu o înălțime a construcției de 13 metri și 18 metri de la nivelul Mării Negre, cu dungi orizontale albe și negre, pe o fundație paralelipipedică de piatră. Farul este decorat cu basorelieful regelui Carol I, cel care pe 27 septembrie 1909 a inaugurat deschiderea Portului Constanța.
Farul dispunea de un nautofon care emitea un semnal sonor timp de opt secunde, la fiecare minut. El a funcționat până în 1960, an în care a fost dat în folosință actualul far de aterizare din municipiul Constanța, situat în apropierea porții numărul cinci de acces în port.
În prezent, Farul Carol I poate fi vizitat de turiști atât în exterior, cât și în interior, de la ultimul nivel al acestuia panorama portului și a orașului Constanța fiind fascinantă.
În afara celor două faruri istorice din municipiul Constanța, alte astfel de faruri pe litoralul românesc mai sunt la Mangalia (1897, funcțional până în 1958, când a fost dat în folosință actualul far de aterizare),Tuzla (1900, funcțional) Sulina (construit în 1856, nefuncțional în prezent) și Sfântu Gheorghe (1865, 1968 scos din funcțiune).
În muncipiul Constanța mai sunt construite două impunătoare faruri, ambele funcționale, fiind vorba de un far de aterizare construit în oraș și un far de intrare în port, situat pe extremitatea digului de nord-est, ambele putând fi vizitate de turiști din exterior.
Farul de aterizare din Constanța, înalt de aproape 60 de metri, a fost construit în 1958 și inaugurat în anul 1960. Are o lumină albă cu grup de două sclipiri, la o perioadă de 29,8 secunde, vizibilitatea luminii fiind de până la 24 de mile marine.
Turnul farului este piramidal, din beton, de culoare albă, având în vârf o cupolă albastră în formă de piramidă cu vârful în jos.
Farul de intrare în portul Constanța are înălțimea de 18 metri și a intrat în funcțiune în 1972. Are o lumină albă cu sclipiri, perioada de 4,5 secunde, iar vizibilitatea este de până la 10 mile marine.
Turnul este construit din granit, de culoare cenușie, având în vârf o cupolă rotundă, albă.
Pe acest far de intrare în port se află instalat un semnal de ceață (nautofon) care emite litera ‘C’ în codul Morse, la o perioadă de 30 de secunde.
Faruri de aterizare pe litoralul românesc al Mării Negre, în afara celui din Constanța, mai sunt la Mangalia, Tuzla, Midia, Gura Portiței, Sfântu Gheorghe și Sulina.
Cele șapte faruri de aterizare asigură fiecare o vizibilitate de minimum 15 mile marine de la coastă.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.